Este singurul cartier actual
care a existat şi în Evul Mediu, în perioada stăpânirii otomane. Denumirea vine
de la cuvântul turcesc Mahala, cartier mărginaş al unui oraş. Între zidurile
cetăţii Timişoara şi cartierul iniţial exista o distanţă de câţiva kilometri, în
care în timp au fost construite diverse clădiri, de exemplu cartierul
Circumvalaţiunii a apropiat Mehala de
cetate.
În această zonă se afla şi reşedinţa de vară a Paşei de
Timişoara, construcţie aşezată pe un teren mărginaş cu o fântână care este
cunoscută ca având o apă deosebit de bună. În timpul Habsburgilor aici s-a
aflat reşedinţa de vară a guvernatorului militar, apoi civil al Banatului. După
arderea ei în anul 1849, ruinele s-au deteriorat, rămânând vizibile doar
pivniţa şi fântâna reşedinţei. Mehala era cunoscută în Timişoara de altădată
mai ales pentru Fântâna Paşei, cum era denumită reşedinţa de vară a paşei
Brunner. Cu un pavilion central în mijlocul unei grădini tipic orientale,
reşedinţa a fost păstrată şi folosită de către conducătorii oraşului şi după
alungarea turcilor din 1716 devenind, sub cârmuire austriacă, „Präsident
Garden”. Ajunsă în administraţia Episcopiei Ortodoxe, Fântâna Paşei avea să
sufere în urma atacului revoluţionarilor de la 1848, fiind arsă până la
temelii; nu a mai fost construită apoi. Urmele au rămas însă mult timp după
aceea, timişorenii trecuţi de prima tinereţe amintindu-şi cu siguranţă ruinele
din Calea Torontalului, mărturii ale locului unde, acum aproape 300 de ani, Prinţul
Eugeniu de Savoya şi Mehmed Aga semnau actul de capitulare prin care Timişoara
redevenea creştină.
După
dispariţia cartierului medieval Palanca Mare, o parte a locuitorilor se mută în
Mehala, sat cu primărie proprie, separat de Timişoara. Populaţia era în special
ortodoxă, mai apoi se alătură acestora locuitori germani şi maghiari. În anul 1751
Mehala plătea un impozit similar cu cel al cartierului Fabric, cel mai populat
al oraşului.
În jurul Mehalei
au existat câteva colonii: Ronaţ, Anheuer, Blaşcovici, care astăzi sunt
integrate cartierului. Cele trei biserici din piaţa centrală Avram Iancu:
ortodoxă sârbă - cea mai veche din cartier, romano-catolică şi cea ortodoxă
română întregesc caracterul de Banat în miniatură al acestui cartier.
În 1 ianuarie
1910 comuna Mehala devine al V-lea cartier al oraşului Timişoara, prin
Hotărârea Consiliului Local, primind oficial numele de Franzstadt, deşi toată
populaţia îi zicea în continuare Mehala.
Tradiţiile şi obiceiurile populaţiei au fost deosebit de
interesante, particulare faţă de alte cartiere. Marea lor majoritate s-au
atenuat, unele au dispărut chiar. Odată cu plecarea multor măhălenţi în oraş
sau în lumea largă, tradiţile se atenuează. Încă există măhălenţi în Timişoara,
care sunt repere ale artei şi culturii cartierului, conservând vechile tradiţii
în încercarea de a le face cât mai cunoscute în rândul populaţiei actuale.
Cartierul Mehala
a fost unit cu Cartierul Cetate prin intermediul tramvaiului nr. 4, care
circulă şi acum. În acelaşi timp drumul putea fi scurtat pe drumul care azi
este str. Gheorghe Lazăr.
Sportul reprezentativ al cartierului, fotbalul, a fost
leagănul fotbalului timişorean. Zeci de echipe se întreceau pe terenuri
improvizate sau pe cel existent odinioară în zona Circumvalaţiunii II de azi.
Una din aceste echipe se numea chiar Larma, datorită jucătorilor mai gălăgioşi.
Se juca fotbal în diferite tipuri de echipe, cei tineri şi cei maturi, între
cei din Nord şi Sud, între cei căsătoriţi şi cei necăsătoriţi. Dintre marile
nume ale fotbalului românesc şi nu numai, născuţi şi crescuţi în Mehala, îi
amintim aici pe Pavlovici, Deheleanu, Bădeanţu, Sfera, Weczel, Vogl, Kovacs I,
jucători internaţionali. Larmatierii jucau hochei pe gheaţă la Balta verde.
Dintre
remarcabilele personalităţi ale Mehalei merită amintiţi pe scurt următorii:
Samoil Şagovici, jurist, primar al Timişoarei şi unul dintre artizanii
construcţiei Catedralei din Mehala, Ioan Doboşan, primar al oraşului, Vasile
Ubegan, preotul Ioan Plavoşin.
Construcţia cartierului
Circumvalaţiunii a însemnat dispariţia fostului loc al târgului, apoi sediu al
unor unităţi militare şi integrarea constructivă definitivă a Mehalei ca parte
integrantă a Timişoarei.
Prof. Dr. Ioan Haţegan
