Documentaţie istorică - Cartierul MEHALA

             Este singurul cartier actual care a existat şi în Evul Mediu, în perioada stăpânirii otomane. Denumirea vine de la cuvântul turcesc Mahala, cartier mărginaş al unui oraş. Între zidurile cetăţii Timişoara şi cartierul iniţial exista o distanţă de câţiva kilometri, în care în timp au fost construite diverse clădiri, de exemplu cartierul Circumvalaţiunii a apropiat  Mehala de cetate.

            În această zonă se afla şi reşedinţa de vară a Paşei de Timişoara, construcţie aşezată pe un teren mărginaş cu o fântână care este cunoscută ca având o apă deosebit de bună. În timpul Habsburgilor aici s-a aflat reşedinţa de vară a guvernatorului militar, apoi civil al Banatului. După arderea ei în anul 1849, ruinele s-au deteriorat, rămânând vizibile doar pivniţa şi fântâna reşedinţei. Mehala era cunoscută în Timişoara de altădată mai ales pentru Fântâna Paşei, cum era denumită reşedinţa de vară a paşei Brunner. Cu un pavilion central în mijlocul unei grădini tipic orientale, reşedinţa a fost păstrată şi folosită de către conducătorii oraşului şi după alungarea turcilor din 1716 devenind, sub cârmuire austriacă, „Präsident Garden”. Ajunsă în administraţia Episcopiei Ortodoxe, Fântâna Paşei avea să sufere în urma atacului revoluţionarilor de la 1848, fiind arsă până la temelii; nu a mai fost construită apoi. Urmele au rămas însă mult timp după aceea, timişorenii trecuţi de prima tinereţe amintindu-şi cu siguranţă ruinele din Calea Torontalului, mărturii ale locului unde, acum aproape 300 de ani, Prinţul Eugeniu de Savoya şi Mehmed Aga semnau actul de capitulare prin care Timişoara redevenea creştină.

După dispariţia cartierului medieval Palanca Mare, o parte a locuitorilor se mută în Mehala, sat cu primărie proprie, separat de Timişoara. Populaţia era în special ortodoxă, mai apoi se alătură acestora locuitori germani şi maghiari. În anul 1751 Mehala plătea un impozit similar cu cel al cartierului Fabric, cel mai populat al oraşului.

În jurul Mehalei au existat câteva colonii: Ronaţ, Anheuer, Blaşcovici, care astăzi sunt integrate cartierului. Cele trei biserici din piaţa centrală Avram Iancu: ortodoxă sârbă - cea mai veche din cartier, romano-catolică şi cea ortodoxă română întregesc caracterul de Banat în miniatură al acestui cartier. 

În 1 ianuarie 1910 comuna Mehala devine al V-lea cartier al oraşului Timişoara, prin Hotărârea Consiliului Local, primind oficial numele de Franzstadt, deşi toată populaţia îi zicea în continuare Mehala.

            Tradiţiile şi obiceiurile populaţiei au fost deosebit de interesante, particulare faţă de alte cartiere. Marea lor majoritate s-au atenuat, unele au dispărut chiar. Odată cu plecarea multor măhălenţi în oraş sau în lumea largă, tradiţile se atenuează. Încă există măhălenţi în Timişoara, care sunt repere ale artei şi culturii cartierului, conservând vechile tradiţii în încercarea de a le face cât mai cunoscute în rândul populaţiei actuale.

Cartierul Mehala a fost unit cu Cartierul Cetate prin intermediul tramvaiului nr. 4, care circulă şi acum. În acelaşi timp drumul putea fi scurtat pe drumul care azi este str. Gheorghe Lazăr.

            Sportul reprezentativ al cartierului, fotbalul, a fost leagănul fotbalului timişorean. Zeci de echipe se întreceau pe terenuri improvizate sau pe cel existent odinioară în zona Circumvalaţiunii II de azi. Una din aceste echipe se numea chiar Larma, datorită jucătorilor mai gălăgioşi. Se juca fotbal în diferite tipuri de echipe, cei tineri şi cei maturi, între cei din Nord şi Sud, între cei căsătoriţi şi cei necăsătoriţi. Dintre marile nume ale fotbalului românesc şi nu numai, născuţi şi crescuţi în Mehala, îi amintim aici pe Pavlovici, Deheleanu, Bădeanţu, Sfera, Weczel, Vogl, Kovacs I, jucători internaţionali. Larmatierii jucau hochei pe gheaţă la Balta verde.

Dintre remarcabilele personalităţi ale Mehalei merită amintiţi pe scurt următorii: Samoil Şagovici, jurist, primar al Timişoarei şi unul dintre artizanii construcţiei Catedralei din Mehala, Ioan Doboşan, primar al oraşului, Vasile Ubegan, preotul Ioan Plavoşin. 

Construcţia cartierului Circumvalaţiunii a însemnat dispariţia fostului loc al târgului, apoi sediu al unor unităţi militare şi integrarea constructivă definitivă a Mehalei ca parte integrantă a Timişoarei.

       

Prof. Dr. Ioan Haţegan